Particulele de nisip purificat au efecte împotriva obezității, confirmă cercetătorii

Particulele de nisip purificat ar putea avea într-o zi un rol în încercările de a scădea în greutate.

Studiile clinice anterioare au produs deja rezultate promițătoare, dar mecanismul real de scădere în greutate din spatele tratamentului potențial a fost puțin înțelese.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Pentru a separa variabilele cheie, cercetătorii au testat acum o gamă de dimensiuni și forme de siliciu într-o simulare a intestinului uman după o masă copioasă.

Ce rol au particulele de nisip purificat în digestie?

Rezultatele susțin ideea că particulele de nisip purificat pot „împiedica procesele digestive”, care sunt de obicei declanșate de enzimele care descompun grăsimile, colesterolul, amidonul și zaharurile din stomac și intestine.

În plus, dimensiunea nanoparticulelor administrate pare să determine cantitatea de activitate digestivă care este inhibată.

Autorii recunosc că modelul lor este mult prea simplu pentru a imita perfect complexitatea intestinului uman în timpul digestiei, dar având în vedere etica care înconjoară studiile clinice umane, simulările intestinale și modelele animale sunt cele mai apropiate de organele reale, notează Science Alert.

Particulele de nisip ar putea acționa în mai multe moduri

Spre deosebire de alte modele de intestine umane, cel nou ține cont atât de digestia grăsimilor, cât și de digestia carbohidraților. Autorii au analizat, de asemenea, gradul în care materia organică ar putea fi absorbită în tractul gastrointestinal.

Este posibil ca siliciul poros să declanșeze o reducere a creșterii în greutate și în alte moduri, dar noile descoperiri le vor oferi cercetărilor suplimentare un punct de plecare mai solid.

În 2014, cercetătorii au descoperit că șoarecii cu diete bogate în grăsimi au o greutate semnificativ mai mică atunci când sunt hrăniți cu nanoparticule de silice poroase (MSP). Procentul lor total de grăsime corporală a fost, de asemenea, redus. Totuși acest efect părea să se bazeze pe dimensiunea relativă a particulelor de silice utilizate. Particulele mai mari au fost în cele din urmă mai eficiente.

Studiile ulterioare pe șoareci au confirmat aceste rezultate. Mărimea și forma corectă a particulelor de silice poroase păreau să determine puterea digestiei șoarecilor în intestinul subțire.

Un tratament potențial fără efecte adverse

În 2020, primele date clinice privind 10 oameni sănătoși cu obezitate au demonstrat că MSP-urile pot reduce nivelurile de glucoză și de colesterol din sânge, ambele fiind factori de risc cunoscuți pentru complicații metabolice și cardiovasculare.

În plus, tratamentul nu a declanșat niciun disconfort abdominal sau modificări ale obiceiurilor intestinale, ceea ce nu se poate spune despre medicamentele actuale pentru creșterea în greutate precum Orlistat.

Cercetarea actuală aduce progrese pe baza acestor descoperiri promițătoare, comparând o serie de 13 mostre de silice poroase de diferite lățimi, potențiale de absorbție, forme, dimensiuni și chimie de suprafață.

Aceste mostre au fost introduse fiecare într-un model gastrointestinal uman care a simulat o stare de hrănire după o masă bogată în carbohidrați și grăsimi. Modelul a permis o jumătate de oră de digestie gastrică și o oră de digestie și absorbție intestinală.

Digestia grăsimilor a fost monitorizată prin titrarea acizilor grași din ceea ce a fost absorbit, în timp ce digestia amidonului a fost monitorizată prin măsurarea concentrației de zaharuri absorbite.

Autorii spun că particulele de nisip purificat ideale au fost microparticule de silice cu lățimi ale porilor între 6 și 10 nanometri. Aceste dimensiuni păreau să inhibe cel mai bine enzimele examinate.

Particulele de nisip purificat au un rol complicat

Porii nu par doar să prindă enzime. Este mai complicat decât atât, cred cercetătorii.

Unii pori care aveau dimensiunea optimă pentru a inhiba digestia amidonului, de exemplu, erau prea mari pentru a capta în mod optim enzimele asociate cu digestia grăsimilor.

Particulele poroase de nisip păreau, de asemenea, să absoarbă nutrienții digerați și nedigerați din tractul gastrointestinal înainte ca aceștia să poată trece în fluxul sanguin al sistemului.

Acesta ar putea fi un alt mod în care particulele contracarează aportul de calorii.

Acele particule cu suprafețe mai mari, dar cu pori mai mici, incapabili să afecteze enzimele digestive, au absorbit de fapt cea mai mare cantitate de materie organică din modele.

Vor fi necesare cercetări suplimentare pe modele animale pentru a reproduce aceste rezultate. Poate după aceea, mecanismul propus poate fi validat în studii clinice umane.

Studiul a fost publicat în Pharmaceutics.

Vă recomandăm să citiți și:

Un studiu dezvăluie exercițiul fizic care poate stimula memoria

Cum este afectat creierul de lumina zilei? Un nou studiu dezvăluie o legătură moleculară

Visele urâte ar putea fi un semn al riscului de demență

Un nou tratament radical împotriva cancerului